Asa, si?

In urma cu cateva luni m-am intalnit cu o veche prietena cu care nu ma mai intalnisem de multa vreme, iar cand am ajuns la masa discutiilor, acestea au inceput bineinteles cu clasicul „Si? Tu ce mai faci? Cum iti mai merge?”. Intrebarea, cand mi-a fost adresata, a conincis cu perioada de lansare a ultimei melodii a trupei mele favorite, Vunk, si fix in acel moment mi-am dat seama ca pot sa raspund, mai in spirit de gluma, cu versurile din melodie. Adica in acel moment mi-am dat seama cat de bine se muleaza melodia „ASA, SI?” a trupei Vunk pe stilul meu de viata din periaoda respectiva …….. si actuala. 🙂

Asadar, raspunsul meu cu privire la ce mai fac a fost „ceva nu merge bine emotional ……..  ceva nu merge bine nici profesional, ……… iar maine sigur mai apare ceva”, dar ca „orice ar fi, spun ASA, SI?”. Recunosc ca partenerea de discutii s-a uitat putin uimita la mine (nu ca as fi spus ceea ce am zis si pe ritm muzical 😀 ), dar am linistit-o repede spunandu-i ca ceea ce am zis e din ultima melodie de la Vunk, dar care simt ca mi se potriveste mult prea bine.  In respectivul moment m-a linistit spunandu-mi ca nu o stie, dar ca am facut-o curioasa si o sa o caute. A doua zi, dimineata la cafea, am postat pe Facebook sinteza povestii spuse mai sus, si am completat cu melodia ….. asta ca sa o ajute in cautarea ei a melodiei. 🙂

Deci, noroc cu respectiva intalnire ca am dedus cat de bine mi se potriveste melodia „ASA, SI?”. Cu toate acestea, ulterior mi-am dat seama ca sunt printre foarte multii aflati in aceeasi situatie, iar ca melodia aceasta da si sfatul cel mai bun de a trata problemele, de orice natura ar fi ele, din viata. Asa ca atunci cand am fost rejectat la interviuri de job, dupa initiala stresare si enervare, m-am calmat o clipa si am incercat sa spun si sa simt cu adevarat acel „ASA, SI?”. Ca de altfel si dupa esecul avut cu o tipa care mi-a placut foarte mult si pe care am incercat sa o ajut intr-o situatie foarte dificila, care ii viza chiar viata (cel putin din cate imi fusese prezentata povestea mie), am calmat stresul din mintea mea cu acelasi „ASA, SI?”. Acelasi „ASA, SI?” l-am folosit si atunci cand diverse persoane au inventat povesti despre mine si le-au prezentat in public, sau ca si atunci cand mi s-au intamplat  lucruri neplacute cu persoane din jurul meu. Mi-am dat seama ca atunci cand spui un lucru si incerci sa ai toata convingerea a ceea ce spui, mintea incepe sa gandeasca in ton cu ceea ce spui, iar acest „ASA, SI?” se pare ca ajuta foarte mult la evitarea unor stari morale neplacute, si eventual la inveselirea oamenilor din jur. 🙂

Cu toate acestea, dupa cum imi place sa spun si chiar consider de multa vreme, foarte important este pe care parte a paharalui ne concentram atentia! Mai exact daca en focusam pe partea plina, sau cea goala a acestuia!? Povestea prezentata de melodie chiar da o lectie importanta de viata din punctul meu de vedere, si asta pentru ca, dupa cum spune si un vers a acesteia, „orice ar fi, spun ASA, SI?”. Adica, aceasta expresie care poarta si numele melodiei, se refera dupa mine, nu la partea plina a paharului, nici la cea goala a acestuia, ci la linia dintre plin si gol. Adica si daca e prea plin, sau daca e prea gol, haideti sa privim cu indiferenta acest lucru, si sa ne concentram la frumusetea peliculei dintre cele doua parti. Ca sa vin cu un exemplu din fotografie, cate imagini din apa, sau de deasupra apei care sa va ramana in minte ati admirat pana acum. Eu unul stiu ca am savurat foarte multe imagini care priveau reflexia a ceea ce era deasupra apei, in pelicula apei, sau cum se ondula apa de la suprafata, sau cum pelicula apei era strapunsa de firele de iarba de la malul apei. Exemplul care mi-a venit in minte cand am facut aceasta comparatie a fost al unei poze pe care am facut-o pe malul Dunarii aproape exact in momentul in care am remarcat imaginea respectiva. Iata despre ce imagine este vorba!

 

Mai exact, revenind la analizarea vietii celui care scrie acest articol, as putea sa vin cu mai multe exemple concrete ca sa se poata intelege mai bine ceea ce incerc sa prezint, dar daca „ceva nu merge bine emotional”, sau „ceva nu merge bine nici profesional”, sau daca „maine sugur mai apare ceva”, ei bine, „orice ar fi, spun ASA, SI?”. Aceasta concluzie la care ajung in timp ce scriu, ma face sa imi dau seama si de urmatoarele lucruri, in final de articol: am suferit dupa persoane pe care le-am considerat jumatiti. ASA, SI?; (acum cand le-am vazut unde au ajuns, majoritatea dintre ele, chair ma bucur) Am pierdut parteneriate buna care mi-ar fi permis sa ajung mult mai sus financiar si social acum. ASA, SI? (as fi ajung un corporatist vazut urat de toata lumea, si apreciat doar de cei care ar fi avut de castigat direct de la mine); ACUM FIX 5 ANI ERA SA DAU COLTUL. ASA, SI?; (acum sunt viu si foarte bine, iar treaba aceea mi-a aratat oamenii din jurul meu, si impresia mea falsa despre cei pe care ii consideram oameni); am fost profesor pentru o luna de zile. ASA, SI? (am vazut ca profesoratul de este de mine); acum incerc sa promovez cititul si lumea spune ca ma apreciaza pentru asta. ASA, SI? (daca sunt apreciat pe fata, si sunat noaptea cu numere ascunse pentru a fi injurat, nu ma incalzeste cu nimic), si putin mai devreme mi-a spus o prietena ca ii place la nebunie pozele pe care le fac. ASA, SI? (as face si mai multe si mai frumoase poze, dar nu am cu ce, si nu am pentru ce. Adica nu castig din ele); am lucrat pe litoral vara asta timp de o aproape o luna. ASA, SI? (nu am fost apreciat pentru ceea ce am facut acolo, si in plus nici macar o plaja si o baie in mare nu am apucat sa fac in respectiva perioada), m-am apucat sa scriu o carte. ASA, SI? (nu am terminat-o, si mai am inca foarte mult pana in acel punct), dar poate cel mai si cel important, este ca PE 3 OCTOMBRIE VOI MERGE LA CONCERTUL VUNK DE LA SALA POLIVALENTA DIN BUCURESTI !!! ASA, SI? (O SA MERG CA SA STAU LA COADA PENTRU FERICIRE O NOAPTE INTREAGA, DAR O SA STAU LA RAND SI PENTRU TINE !!!) 🙂

………….

………. ……….. ……………… ………… … ………. …………… ……….. ……….. ………… … ………. …….. ….. …………….. … …………….. ……. ……

…………. …………….. …………! …………. …………. ………….. ……………….. ………….. …………………… …… ……….?

……….. …………….. ………… ……….. …………… …….. ………. ……… .. … …… ……………. …….. … ……………. ……….. ……… ………………….

…… …….. … …………………..! ………… …………. …… ……… …… ………

………… ………. ……… ……… …… …………… ……………… …. …………….. ………….. ………… ……….  ………. …. …………. ……………..

………………… …………….. …………..??? …………… .. ……………. ……. …… …… ……………….. …… ……. ……………….. …… …….. …….. … …

….. …………… ……… ……. ………… ……..? …………. …….. …….. ………. ……………..! ……….. …………. ……….. … ………. …… …. ……….. ….

…….. …..! …………. …………….. …… … ………….. … … ……….. …… ……

…………………… ….. ………… ………….. …… …. … .

… ….. ……. …….. ……… ……… ………. …….. ………. ……….. ……………. … ……………. …………

…………. ….. ………………… …… … ……… …………. ………….. ……………. ……….. …….. ………… ……… ………. ……… ……… ……. ….. …..

……………. ………. …… ……………… …. …………………. ………. ………. ………… . …… …………… ………… ………….. …… … ………… ……..

……….. ……… ………. ……. …

………… …. …………… ……. ………………….. ……. ………… ……….. …… ……….. …………… …. ……………….. ……. ……. ……….

……. …………… ……………………. …………. …………………… ……………… …………. … ……. ………………… ……….. …. ………. ………. …..

…. …………. ………… ………. …………. ………. ………… ……….. ………. ………………….. ……….. ………… ………………  …………. ……….. ..

……………. ………………… ……… ………………………… ……. … …………… ……………. ………. ……… …………….. ………. ………. .

…………… ………….. ………………. ……………….. …………. … ………… ……………………….. ………………………………. …………………..

……….. ……………………. …………….. ………….. ………………………………….. …………………….. ………………….. ………………..

….. ……………….. ………… ………………… ………………… ………………..

……… .. ……… ………… !!!

Potriviri nepotrivite sau puzzle-ul vietii

Potrivit nepotrivirilor potrivite nepotrivit in acest articol potrivit pentru persoanele potrivite care il citesc exact in momentul potrivit, dar totodata si nepotrivit pentru cititorii mai putin potriviti ai acestui articol potrivit nepotrivit, potrivesc cateva cuvinte potrivite conform unei stari personale nepotrivite perioadei potrvit desfasurate intr-un moment cu totul nepotrivit. 🙂

 Se spune ca „lucrul potrivit potrivita sau persoana potrivita se intampla sau apare exact la momentul potrivit”, dar viata ne arata si alte variante ale aparitiei sau disparitiei „potrivitului” din viata noastra. Chestia asta am ajuns sa o gandesc si sa o iau in considerare in urma unei retrospective a persoanelor potrivite care au aparut in viata mea, ca ulterior sa dispara. De fapt disparitia lor s-a datorat faptului ca au aparut exact in momente total nepotrivite ale vietii mele, sau ale conjucturii aparitiei lor in viata mea …… sau a mea in viata lor. Aceste momente nepotrivite sunt rezultatul acelor lucruri mai putin potrivit intamplate in anumite momente ale vietii oricui, ele fiind reprezentate in general de nepotriviri profesionale, sentimentale, emotionale, sociale, si asa mai departe. Ideea este ca se intampla de multe ori in viata ca persoanele care apar in viata noastra sa fie foarte potrivite cu noi, si noi cu ele, dar momentul aparitiei unul in viata celuilalt sa fie unul total nepotrivit datorita conjuncturilor din viata fiecaruia. La unii dintre noi momentul nepotrivit poate fi datorat anumitor probleme mai delicate din viata profesioanala sau sociala, la altii pot aparea oferte de joburi foarte bune de exemplu, dar cu toate ca sunt ele foarte potrivite persoanei carora li se ivesc in cale, ele apar exact in momente foarte dificile din punct de vedere sentimenta, momente in care acesta este focusat strict pe respectivele probleme. Asadar, rezulta pierderea oportunitatii de job sau parteneriat ivite.

De fapt toate aceste potriviri nepotrivitie se datoreaza exact momentului in care apar. Mai exact este ca atunci cand se fac inmultiri in matematica intre cifre cu semnul „minus (-)” in fata, sau cu semnul „plus(+)”. Fac aceasta comparatie alocand lucrului sau momentului potrivit semnul „+”, iar nepotrivitului semnul „-„. Drept exemplu: daca lucrul potrivit (+) daca apare (se inmulteste cu) in momentul nepotrivit (-), rezulta un rezultat nepotrivit (-) pentru viata oricui („+1” x „-1” = „-1”). In cazul in care este un lucru nepotrivit (-) care apare in momentul potrivit (+), tot un rezultat nepotrivit (-) pentru oricine („-1” x „+1” = „-1”), iar acest lucru rezulta din simplu motiv ca oricat de potrivita ar fi persoana care apare, daca momentul este unul nepotrivit, pana la urma si aceasta renunta. Singura posibilitate ca  rezultatul final sa fie unul potrivit sau pozitiv („+”) este ca si lucrul potrivit sau intamplarea potrivita („+”) sa apara exact la momentul potrivit („+”).

Si ca sa vin cu un exemplu mai banal, orice ni se intampal sau oricine ne apare in viata este ca o piesa de puzzle. Constructia oricarui puzzele se incepe dintr-un colt, urmand ca piesele sa fie cautat si asezate fiecare la locul ei, dar intr-un mod crescator de la punctul (coltul) de pornire. Este imposibil ca sa iei o piesa la intamplare de puzzle si sa o pui exact in locul in care trebuie sa fie de la inceput. Deci daca comparam piesele de puzzle cu lucrurile sau persoanele care apar in viata fiecaruia, iar timpul cu momentele din viata fiecaruia, ajungem la concluzia ca trebuie rabdare atat din partea pieselor cat si din partea timpului, pentru ca imaginea completa redata de puzzle sa fie intreaga. Adica pentru ca viata sa fie una potrivita, trebuie pornit de la un „primii pasi” si „educatia de acasa”, adica coltul puzzle-ului, si continuat usor usor cu fiecare piesa, piesa care va aparea fiecare exact in momentul in care trebuie …….. dar acest lucru dupa o cautare atenta a ei in mormanul de piese amestecate. 🙂

In final pot spune ca si acesta a fost unul dintre articolele despre nimic …….. dar un articol care spune totul despre viata din punctul meu de vedere. 🙂

O lume paralela: LUMEA MEA

Dupa cum spune un vers pe care de cand l-am auzit mi-a intrat la inima („sunt inchis in lumea mea si nimeni nu gaseste cheia sa deschida usa, sa poata intra”), am realizat ca noi oamenii traim fiecare dintre noi si intr-o lume personala. Cu toate acestea multi refuza sa paraseasca lumea lor deoarece ea este construita dupa propriile conceptii si principii, si astfel lumile respectivilor este una ideala pentru ei. Avand in vedere ca multi au incercat sa induca lumii principiile din lumea lor, restul oamenil „sanatosi” la cap au ajuns sa inventeze si construiasca acele locuri care poarta numele de „Casa de nebuni” sau „Balamuc”. Cu toate acestea imi aduc aminte de vorba unui mare om al tuturor timpurilor care a plecat nu de mult dintre noi, Steve Jobs, care spunea ca “Oamenii care sunt suficient de nebuni sa creada ca pot schimba lumea sunt aceia care chiar o schimba“.

Totusi oamenii in general au fost, sunt si vor fi mereu speriati de schimbare si de lucruri noi, iar acest lucru i-a determinat sa „ii traga in jos” sau sa „ii opreasca” pe cei care vor sa faca schimbari …… mai ales in bine. Am vazut chiar oameni intr-atat de reticienti la atitudini pozitive, incat au ajuns sa devena si violenti pentru a impiedica respectivele idei de schimbare. Cu toate acestea, multi oameni care traiesc in lumea lor nu vor sa schimbe lumea reala in care traiesc cu fizicul, ci vor doar sa deschida ochii oamenilor din jur cu privire la partile pozitive care pot fi adoptate si de acestia. Privind astfel, m-am decis sa prezint in viata reala cu ajutorul mediului virtual, si al acestui blog, descrierea pe scurt a LUMII MELE!

Ei bine, Lumea Mea este formata de oameni care au suflet si este bazata in pe respectul reciproc al acestora, acest lucru implicand mai multe detalii si principii. Inainte de a vi le descrie mai in amanunt, trebuie sa spun ca oamenii din Lumea Mea interactioneaza intre ei datorita „chimiei” dintre sufletele fiecaruia, chimie urmata bineinteles si de prietenia fizica (prieteni de cafea, de chefuri, de impartasit opinii si pareri cu privire la lumea din jur, relatii de munca, parteneriate de afaceri, relatii amoroase, relatia tata/mama si copii, si asa mai departe). Deci, in Lumea Mea toti oamenii au in strafundul lor un dram de suflet, eclipsat de multe ori de dorinta fizicului de a avea mai mult pe plan material.

Asadar, in Lumea Mea nu exista ideea de a face ceva ca sa iti fie bine cu riscul ca macar o persoana sa aibe de suferit. Cand ma refer la suferinta nu ma gandesc la durere fizica efectiv, ci si la o neplacere emotionala sau morala. Chiar imi aduc aminte ca in urma cu foarte multi ani, pe vremea facultatii, am avut tendinta de a intra in politica, lucru care m-a dus la o discutie intre 4 ochi cu un foarte mare om politic al perioadei respective. Discutia de aproximativ o ora pe care am purtat-o, pot sa o rezum la intrebarea respectivului politician referitoare la intrarea mea in politica „ESTI IN STARE SA CALCI PE CADAVRE CA SA OBTII CEEA CE-TI DORESZTI?”. Fiind o discutie sincera, i-am raspuns bineinteles ca nu as putea sa fac acest lucru, iar el m-a batut prieteneste pe spate si mi-a spus: „Atunci nu te murdari pe maini cu politica, ca nu o sa iti distrugi viata!”. Desi nici atunci, nici acum si nici pe viitor nu o sa am simpatie pentru respectivul politician, mereu imi voi da palaria jos in fata dansului pentru acel mare sfat care mi l-a dat.

Asadar, revenind la Lumea Mea si principiile acesteia, pe langa faptul ca cealalta persoana (oricare si oriunde ar fi ea) este mult mai importanta decat Persoana Mea, mai functioneaza si dupa principiul numit in foLbal (mie nu imi place fotbalul, si de aceea il scriu gresit intentionat 😉 ), dar si alte sporturi, si anume FAIRPLAY. Pe langa fairplay-ul care inseamna respectarea adversarului, mai exista si RESPECTAREA CUVANTULUI DAT sau PROMISIUNEA cu toate derivatele sale!

Un alt principiu despre care au vorbit multi poeti si catareti, se refera la viata de cuplu. Poate sunt prea perfectionist si idealist avand in vedere ca nu prea am parte de o jumatate stabila, dar Lumea Mea functioneaza dupa vorba romaneasca din batrani care spune ca „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, sau adaptata de mine la problema cuplurilor in care am fost implicat, „ce mie nu-mi place, nici ei nu ii face”. Aceste vorbe se refera mai exact la acel asa numit „inselat”, sau „culcat si cu altcineva” …….. cu foarte deasa motivatie „toata lumea o face”, sau „crezi ca daca ea/el ar fi avut ocazia sa o faca fara ca tu sa aflii, ar fi ratat-o?”. Ei bine, in Lumea Mea aceste lucruri nu exista. Daca iubesti cu adevarat o persoana, sau macar o respecti, nu ajungi sa te duci la altcineva nici macar pentru un sarut, ca sa nu ma refer la mai multe detalii pe care sunt convins ca le intelegeti voi cu siguranta. 🙂

Tot Lumea Mea mai functioneaza si pe niste idei pe care le consider de bun simt, cum ar fi acelea de a contacta pe cineva care te-a cautat, sau pe acela de a-ti respecta promisiunea facuta ……. chiar daca nu ai zis „promit”, sau daca spui cuiva ca „ne vedem la ora H” si ulterior te razgandesti, mi se pare normal sa ii dai un semn prin care sa ii comunici ca nu mai poti sa ajungi. Tot la fel pot sa vorbesc si despre stabiliea anumitor lucruri cu o persoana sau mai multe, dupa care te razgandesti. In functie de cat de importante sunt respectivele lucruri, mi se pare normal daca nu mai poti sa le rezolv, sa incerci sa gasesti o solutie de rezolvare pentru faptul ca l-ai incurcat pe respectivul om.

Poate unul dintre cele mai importatne lucruri din Lumea Mea, este acela de a respecta omul mai mare decat tine, sau omul care are functia mai mare decat a ta. In lumea mea, sa ii spui „bai” la o persoana mai mare decat tine, este o foarte mare badaranie, si ce are un risc foarte mare sa fi „expulzat” din ea. 🙂 La fel, si sa vorbesti intr-un mod vulgar intr-un loc public. Acest lucru, liderul Lumii Mele a impus sa fie sanctionat cu o amenda egala cu de 5 ori salariuul mediu pe economie, amenda aplicata si in cazul acelora care care arunca mizeria in spatiul public.

Asadar, in Lumea Mea nu exista mizerie, badaranie, nesimtire, indiferenta fata de oamenii din jur, ca si nepasare la problemele altora. In Lumea Mea exista doar respect, curatenie, grija fata de tot ce este in jurul orcarui cetatean, ajutor, multumire, dorinta de a face bine in jur, dragoste,  iubire, muzica buna sau frumoasa!

Cu riscul de a mi se gasi o boala mintala pentru faptul ca am descris in public Lumea Mea, in cazul in care va palce totusi ce fel este aceasta, va invit pe toti in ea! Asadar, va ofer si cheia sa deschideti usa si voi toti sa intrati! 🙂

LA PEŞTE Mamaia Nord: nota în plus a sezonului estival

Anul acesta, din dorinţa de a încerca să fac ceva nou, am ajuns la un job sezonier pe litoral. Având în vedere că nu încercasem niciodata aşa ceva, am decis ca vara aceasta să încerc să îmbin utilul cu plăcutul, lucru pe care am şi reuşit să îl fac. Jobul găsit a fost într-un restaurant al unui complex turistic din Mamaia (Complex Turistic Mamaia Nord), dar un restaurant-terasă cu specific pescaresc şi cu muzică veche şi exagerat de bună. 🙂  Am pornit cu un jobuleţ mărut, dar care mi-a permis să văd toate lucrurile speciale din restaurantul-terasă LA PEŞTE, lucruri pe care am început să le comunic prietenilor şi cunoscuţilor cu care vorbeam întâmplător, atât în discuţiile directe, cât şi prin intermediul internetului. Aceste discuţii au adus şi ceva noi clienţi restaurantului, clienţi care au fost foarte încântaţi de ce au găsit acolo, atât în privinţa mâncării, cât şi a atmosferii per ansamblu.

Interesant a fost că datorită restaurantului La Peşte, am descoperit  ca răutatea omeneasca încă lucreaza! Şi încă ce lucrează!   Mai exact, încă de la început am cautat pe motoarele de cautare numele restaurantului şi am fost surprins neplăcut să gasesc un comentariu negativ şi care se cam bătea cap în cap cu realitatea descopeită de mine acolo. Aşa am dedus ca oamenii din societatea noastra au mania de a se concentra pe părţile negative ale oricărui lucru, oricât de bun ar fi el; iar dacă ele nu exista, “se fabrică”… Un exemplu ar fi faptul că în respectivul comentariu am văzut tendinţa oamenilor de a nu menţiona lucrurile bune care ne interesează la un restaurant cum ar fi mâncarea gustoasă, muzica bună (asta dacă în rândul clienţilor care au comentat nu au fost şi manelişti cumva 😀 ) sau că nota de plată a fost destul de mică pentru staţiunea Mamaia (exemplul meu fiind porţia de hamsii prăjite cu mămăliguţă, lămâie şi mujdei servite la masă în restaurant la preţul de 15 lei, în condiţiile în care pe plajă doar porţia de hamsii cu puţină pâine este de 8-10 lei ….. şi se serveşte în picioare, pe cearşaf sau direct stând aşezat pe nisip), ci acela de vorbi despre mărunţişurile negative cum ar fi un ajutor de ospătar începător care doar s-a bâlbâit  puţin în neştiinţă de cauza, când a fost întrebat ceva. Pe lângă această mică răutate a oamenilor, mi se mai pare destul de ciudat şi faptul că oamenii să nu mai prefere să vitziteze un loc datorită părerilor anumitor vizitatorilor de acum 2 sau chiar 3 ani. 😦

Revenind la restaurantul La Peşte, în perioada în care am fost acolo, am avut ocazia să gust o foarte mare parte din preparatele pescareşti  pregatite  acolo, şi vreau să spun că mi-au placut într-atât de mult încât atunci când voi fi nevoit să invit o persoana la o cina pe litoral, mai mult ca sigur voi alege acest restaurant. Având în vedere că vorbesc despre o cina, aş avea implicit parte şi de reducerile substanţiale pe care le are restaurantul la sticlele sau carafele de vin consumate noaptea de prietenii La Peşte de pe Facebook care ascultă muzica veche. Deci eu unul cred ca mă încadrez destul de bine în target, deoarece îmi place mult să mă plimb noaptea, iar muzica veche o ascult aproape non-stop.  🙂

Revenind la preparatele  restaurantului La Peşte, acestea sunt pregătite de un bucatar cu care întâmplarea a facut să mă şi împrietenesc, şi despre care am aflat că a câştigat în urmă cu nişte ani locul I la concursul internaţional de preparate din fructe de mare şi peşte, din Napoli.

Cred ca ar trebui să vă relatez şi faptul că  într-o zi, un prieten foarte vechi din Constanta cu care nu mă văzusem de ceva vreme şi cu care stabilisem să ne întâlnim, a trebuit să işi scoată la cina un partener medic din Franţa. Având în vedere că ne propusesem să ne şi întâlnim puţin în respectiva zi, şi-a scos partenerul în restaurantul din Mamaia Nord în care eram eu, şi bineînţeles, au servit şi masa. Ulterior am aflat că mediul francez a fost mai mult decat impresionat de masa servită acolo, şi curios a fost că după ce s-a întors în Franţa şi a vorbit iar cu prietenul meu la telefon, i-a spus în finalul discuţiei că data viitoare când va veni în România, doreşte să meargă să ia masa tot La Peşte, şi nu doar într-o singură seară. Este posibil ca el să fi apreciat şi vinul foarte bun care se serveşte în restaurant,  având în vedere că întreaga seara numai el a consumat vreo doua sau trei pahare de vin alb în timp ce a mâncat peştele, urmând ca la „desert” să servească şi o jumatate de sticlă de Champagne de la Jidvei.

În final vă spun că lucrul care mi-a atras foarte mult atenţia şi câştigat admiraţia a fost reprezentat de un detaliu dat de designul interior al restaurantului La Peşte. Mai exact este vorba de ….. zidăria, să îi spun aşa, de sub bar  pe care decât sa v-o descriu prin cuvinte, prefer să vă  las să o admiraţi singuri. 🙂

Sunt multe detaliile pe care le-am remarcat, dar scoicile încorporate în perete chiar mi s-a parut ceva absolut interesant, de efect, dar mai ales original, lucru care m-a inspirat şi pe mine cu o idee, dar pe care o să v-o prezint în momentul în care voi reuşi să o pun în aplicare. În orice caz, mi-am propus ca primul exemplar din ce vreau să fac, să îl ofer cadou restaurantului care mi-a oferit această idee. 🙂

„Legile Universului” – adevar sau interes

Una peste alta, in momente de ….. disperare personala ca nimic nu merge bine, sau asa cum as dori eu sa mearga mai bine, am ajuns sa studiez la indemnul multor persoane aceste legi ale Universului. Este imposibil sa nu fi auzit si voi de acele sfaturi venite de la „cunoscatori ai universului”, ca de fapt atragem in viata noastra ceea ce gandim si ajungem sa simtitm. Mai exact, daca vezi doar partile negative, doar de rau vei avea parte in viata pentru ca asupra acestuia te concentrezi. Nu vreau sa neg acest lucru, dar vreau sa avertizez lumea si cu privire la efectele negative ce le poate avea o gandire extrem de pozitiva.

Inainte sa enumar cateva efecte negative ale „gandirii pozitive”, voi spune si o concluzie trasa in urma cu vreo doi ani. Daca veti studia mai atent cu nenea Google fenomenul sau „religia New Age”, veti gasi foarte multe lucruri asemanatoare intre toate scrierile cu trimitere la aceasta noua religie. Una dintre activitatile pornite din acest New Age pentru „binele oamenilor” este si Landmark Formu, „scoala” care te invata sa obtii orice cu ajutorul mintii. Sincer sa fiu mi se pare putin cam trasa de par aceasta treaba. Nu neg ca este foarte bine pentru moralul fiecaruia ca in loc sa se gandeasca la „ce rau este”, sa priveasca partile bune ale respectivului rau. Si eu personal am ajuns sa privesc anumite lucruri foarte rele din viata mea ca avand un efect benefic asupra mea, si asta cu riscul ca lumea sa ma vada putin „dus cu pluta” 🙂 Totusi una este sa privesti putin detasat o problema negativa care ti se intampla, si alta este sa crezi ca poti sa o schimbi doar cu gandul ca totul este bine (de retinut ca verbul folosit este „ESTE”, nu „VA FI”, dupa cum spune „teoria Universului” 🙂 ).

Eu am ajuns sa „studiez” pe proprie piele aceasta teorie, si pot sa spun ca in ceea ce ma priveste a avut un efect destul de negativ. Mai pe scurt ideea este ca am avut probleme si profesionale, si sociale si sentimentale, asa ca am ajuns sa imi pun in minte ca respectivul colaborator/angajator trebuie sa ma sune pentru a-mi da contractul la semnat, prietenii ma vor contacta sa ma invite la o intalnire ca in vremurile bune, sau ca fata care imi placea la nebunie, e indragostita de mine si ca abia asteapta sa ne intalnim ca sa imi spuna ce simte ……. si alte chestii de genul acesta. Ei bine, ajungand sa cred si simt cu tot sufletul chestiile acestea, cand aparea rezultatul negativ sau exact pe dos, vreau sa spun ca a avut efectul contrar la ce spune Legea Universului care printre altele, pe langa faptul ca problema era ca si rezolvata, trebuia sa imi creasca si increderea in mine. Ei bine la mine a dat rateu aceasta lege, pentru ca eu unul fiind convins ca se va intampla ceva bun, s-a intamplat exact opusul respectivei convingeri ale mele, lucru care a dus la o scadere imensa a increderii in mine, iar moralul meu a ajuns sa fie sub pamanat. Asadar, toti cei care promoveaza acest sistem „care este imposibil sa dea gres”, ii sfatuisesc sa avertizeze si cu privire la efectele negative ale „sistemului”, sau sa afiseze ca pe orice mediament si o rubrica cu „contraindicatii” sau „interactiuni adverse”.

Ma mai gandesc si la varianta ca este posibil ca eu sa fiu cu totul iesit din sistemul Universului din moment ce la mine a avut efect contrar, dar daca este asa ma tot intreb oare de unde sunt eu, daca nu din acest Univers. Deci este clar ca ori sunt dintr-un univers paralel, ori ca legile Universului nu sunt chiar atat de general valabile pe cat vrea sa induca si impuna acest New Age. 😉

Locul unde trecutul intalneste prezentul!

Fiind un adept al lucrurilor din trecut, sau care sa imi ofere macar senzatia ca sunt in acele momente fantastice ale trecutului, mai am momente in care caut pe internet site-uri care sa imi ofere informatii cu privire la timpurile din trecut. Intampalrea a facut ca in urma cu nu foarte multa vreme, sa aflu de la un prieten din orasul meu despre un proiect interesant al sau constand intr-un magazin virtual. Ideea este ca acest prieten are si un bar in oras, un bar in care imi face o foarte mare palcere sa ajung de pe vremea cand eram in liceu, pentru linistea, muzica palcuta si atmosfera interesanta din el , atmosfera care duce cu gandul la vremurile de alta data. Revenind la magazinul sau virtual, l-am vizitat si am fost palcut surprins sa vad produsele pe care le distribuie acesta acolo, avand in vedere ca acestea sunt toate lucruri care te duc cu mintea la trecut. Numele site-ului este unul destul de insiprat pentru ce ofera in el, la fel ca si sloganul acestuia. Este vorba de ArtGarage.ro iar sloganul este exact cel din titlu, si anume LOCUL UNDE TRECUTUL INTALNESTE PREZENTUL!

Este adevarat ca in acest magazin produsele foarte necesare pentru casa sau activitatile noastre de zi cu zi, sunt destul de limitate, in ArtGarage.ro avand ocazia sa achizitionam produse care sa ne „decoreze” activitatile sau locurile in care ne desfasuram activitatile zilnice (mancat, fumat, baut, mers in camera de zi, in camera de culcare, in bucatarie sau baie, etc) cu accesorii care sa ne faca sa ne „fuga” mintea la trecutul spectaculos frantuzeasc, englezeasc si american.

Asadar, pentru toti cei pasionati de produse care sa duca cu mintea la trecut, recomand vizitarea site-ului ArtGarage.ro pentru ca este aproape sigur ca veti gasi acolo lucruri care sa va incante ziua, iar acest lucru este valabil si pentru cei care nu sunt adeptii trectului. In mod cert si cei care prefera curentul „futurist” sau „modern”, se vor indragosti de trecut in locul care face posibila intalnirea trecului cu prezentul: ArtGarage.ro 😉

Motivul articolelor (mele) reusite

Acum, desi este o ora nu foarte tarzie (22:40), si fiind dupa o zi destul de obositoare mai mult psihic decat fizic, mi s-a nazarit sa destainui motivul articolelor pe care le-am scris si au fost considerate destul de reusite …. din cate mi-au zis o parte dintre”cititorii” acestui blog. Ca sa ma refer de la inceput la „ziua obsitoare” pe care spun ca am avut-o, de fapt munca mea fizica din ultima vreme a tins spre ZERO, asa ca mai repede spun „dupa o zi …. normala”, ca o mica gluma de inceput de articol care nu va fi oricum prea lung  😉

Deci, daca munca unui om nu este fizica, dar poate nici psihica intr-un mod prea obositor, totusi acesta (psihicul sau adica) poate fi extenuat daca „se framanta” cu diverse lucruri pe care omul le considera probleme. Dar cand nu ai prea multe lucruri de facut efectiv, aproape cel mai mic fleac ti se pare o problema demna de framantat, dar unele si demne de ladat. Asadar, ma pot lauda cu un lucru care nu stiu pe cati oameni ar putea interesa, si anume acela ca ieri mi-am achizitionat in noua mea casa un ….. aspirator! 😀 Stiu ca nu este ceva spectaculos, care sa atraga in primul rand atentia anumitor persoane asupra mea, dar eu personal sunt foarte incantat de aceasta noua achizitie pentru ca nu mai trebuie sa ma car de la parintii mei cu aspiratorul o data pe saptamana, ci apelez la cel personal care se afla in …… „locul aspiratorului” 🙂

Ca sa revin la motivul articolelor mele, mi-am dat seama dupa o scurta meditatie aspura vietii mele per total, ca de cand am acest blog (din 2007 adica), ma exprim mult mai usor in scris (foarte ciudat, mai ales ca toate compunerile mele din scoala mi le facea mama 🙂 ). Asadar, de acum cativa ani am constientizat destul de timid, ca imi place sa transmit un mesaj cuiva anume direct si in public, dar avantajul suprem si motivul esential al multor articole „reusite” fiind faptul ca nu imi palce sa dau nume sau directii gen „draga …….Vasilica/Izabela/Georgiana/Maria/s.a.m.d”, ci consider si mi se pare mult mai elegant sa spui ceea ce vrei tu sa spui in mesaj ca fiind una generala pe care ai remarcat-o „in lume” si vrei sa o prezinti tot „lumii” ……. chair daca de fapt tu transmiti doar unei anumite persoane. 🙂

Deci, acum o sa destainui un mic secret personal, si anume acela ca foarte multe articole scrise in ultimi ani, si mai exact de prin 2009 pana in prezent, au fost rezultatul „destainurii” anumitor secrete personale intr-un mod public. Drept dovada, cautati pe Google „conexiuni nervoase” si o sa gasiti tirmitere printre primele link-uri catre acest blog. O sa gasiti de fapt un prim articol cu privire la „mesaje (mele) transmise in public”. 😉

Este adevarat, si trebuie sa recunosc, ca am avut si mici neplaceri datorate articolelor scrise de mine aici, dar una peste alta placerile rezultate din aprecierile primite intr-un mod destul de direct m-au motivat/determinat sa continui sa fac acest lucru si sa scriu despre viata personala intr-un mod destul de impersonal si indirect sub forma de „concluzie de viata”. Daca stau bine sa ma gandesc, chiar si articolul de fata este cu o mica trimitere, dar de data aceasta nu stiu clar catre ce directie, ci ma gandesc ca poate este compus catre o viitoare directie pe care nu am descoperit-o (CONSTINET) inca. 🙂

Ca o concluzie la povestea care nu incepe cu „a fost odata” si nici nu se va termina cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti” (din pacate) , vreau sa spun ca la multe articole pe care le cititi si va incanta, fie ele pe bloguri personale, dar si pe publciatii gen ziare/reviste  atat offline cat si online …… sau poate chiar compuneri, sa stiti ca ele sunt facute din suflet de catre un om care chiar a trait ceea ce spune in respectivul text. De fapt daca articolul care va incanta si ajungeti sa il si recomandati este aproape cert ca este scris din „trairea” persoanei care l-a publicat, dar daca vi se pare ca el este doar un text care are ca scop sa incarce o pagina, atunci puteti fi convins ca l-a facut o persoana sictirita care trebuia sau era fortata de imprejurari sa scrie ceva. Eu am avut supriza, palcuta de multe ori, ca unele articole destul de subtile pe care le-am scris aici, sa primeasca mesaje de lauda sau compatimire de la persoane total necunocute cu care ulterior m-am imprietenit, dar care de fapt intelesesera mesajul adevarat care se gasea printre randuri. Asadar, va ofer si un mic „pont”, si anume aclea ca pe viitor cand citit un articol care va palce sau va displace, sa intelegeti ca el de fapt exprima o traire personala mai buna sau mai rea, sau care poate este doar o poveste inventata pentru a atrage „trafic”. 🙂 Totusi, eu unul fiind o persoana care mizeaza mai mult pe calitate decat pe cantitate, chiar daca este posibil sa mai fie sarita o litera sau formulata gresit o fraza datorita oboselii, in articolele mele, prefer mai repede sa scriu mai rar, dar atunci cand am ceva relativ important de spus, decat sa incarc blog-ul/site-ul cu atat de multe articlole incat sa imi dau serverul peste cap. 🙂

Deci articolul din seara asta a fost un articol care a incercat sa exprime un mic adevar, care a mizat, ca toate celelalte de altfel, pe principiul meu ca mai importanta este calitatea decat cantintatea. Pe viitor chiar urmeaza sa mai vin cu cateva subiecte pe care le am in minte, si ele cu trimitere destul de clara (pentru mine) catre cineva anume, dar momentan nu le scriu pentru ca ma gandesc la o formulare cat mai delicata care sa nu faca pe nimeni sa duca cu gandul la cine ma refer ……. mai putin la cel/cea in cauza, care trebuie sa stie ca l-am „parat” in public. 😀

„Povestea profesorului autohton” sau „Povestea ce te pune pe ganduri”

De bine ce zilele acestea ma tot gandeam la publicarea unui articol care ma „framanta” de multa vreme, astazi am primit un e-mail cu titlul „te cam pune pe ganduri”, si care continea o poveste care intr-adevar m-a pus pe ganduri, mai ales ca mi-a amintit de experienta mea ca si profesor la care nu i-am facut fata mai mult de o luna de zile. Asadar, articolul despre care v-am spus ca ma gandesc sa il scriu, chiar se leaga foarte mult de povestea ce urmeaza sa v-o prezint, dar car, curios, chiar aseara amintindu-mi de ea mi-a venit in minte si o concluzie ce am prezentat-o sub forma de sfat: „sa nu faci niciodata ceva ce nu iti place de dragul unei persoane care iti place pentru ca o sa sfarsesti sa fii mic mic chiar si in lumea ta si fara persoana care iti placea”. 🙂

Deci, revenind la „Povestea profesorului autohton”/”Povestea ce te pune pe ganduri”, in cele ce urmeaza v-o voi prezenta si voua asa cum am citit-o eu. Va rog frumos, in cazul in care vedeti ceva lucruri inflorite in ea, sa comentati din experienta voastra, pentru ca din experienta mea mi se pare o oglinda care a reflectat foarte bine situatia actuala a invatamanului romanesc!

„Pe aleile grădinii, se plimbau oameni fără griji. Văzând plendoarea acelui loc si feţele fericite ale oamenilor, e uşor de înţeles că ne aflăm în Rai.

Liniştea se întrerupse atunci când poarta cea mare, de la intrare, se deschise brusc şi îşi făcu apariţia un bărbat speriat, plin de vânătăi şi de cucuie.

– Tu nu ştii să baţi? îl dojeni Sfântul Petru.

– Ba ştiu, dar nu am voie. Altfel, crezi c-aş mai fi ajuns aici? Uite, cucuiul ăsta e de la un telefon mobil, care zbura prin clasă, tocmai când am apărut eu în uşă. Normal, că doar de-aia e mobil… Iar mâna stângă… O, dar m-am luat cu vorba şi nu m-am prezentat: sunt profesorul Ghinionescu.

Sfântul Petru consemnă într-un catastif datele noului venit şi îl puse să semneze.

– Doamne, şi aici aveţi condică de prezenţă? îngână profesorul în timp ce semna. Dacă aveţi şi alte documente pe care trebuie să le completez, încep să regret că nu am ajuns la… concurenţă.

Sfântul Petru îl privi nedumerit şi, fără să-i răspundă, îl trimise la plimbare.

– Chiar pot să-mi încep activitatea, fără să semnez foaia de parcurs, regulamentul de ordine interioară, fişa postului?…

Văzând mirarea de pe chipul interlocutorului său, adăugă:

– Ştiţi, infarctul din cauza căruia am ajuns aici mi se trage de la planificări, teste iniţiale, matrice, fişe de interasistenţă, tabele cu activităţi extracurriculare, cursuri de formare continuă, lucrări pentru simpozioane şi sesiuni de comunicări, măsuri remediale, de stimulare a progresului, de asigurare a performanţei…

Bucuros că a ajuns – în sfârşit – în raiul visat, fără munţi de documente de completat, noul locatar porni la plimbare, pe una dintre alei. Auzind, în depărtare, o melodie, se îndreptă într-acolo. Găsi pe o bancă un bărbat care-i părea cunoscut, cântând la alăută. Văzându-l, acesta se opri din cântat şi îl pofti să se aşeze lângă el.

– Eşti nou venit, nu? Eu sălăşluiesc aici de peste două sute de ani. Sunt Antonie Pantoleon-Petroveanu.

– Eu sunt profesorul Ghinionescu.

– Ghini, Ionescu – zise Anton Pann, şugubăţ – dar văd că nu arăţi chiar ghini!

– Lovitura din frunte e de la oglinda unei eleve, care a zburat în capul meu, când am invitat-o la tablă. Era nervoasă că o deranjasem tocmai când se farda.

– Învăţătura dată rău se sparge în capul tău…

– Vânătaia de la ochi o am dintr-o pauză, când am încercat să despart o elevă care se bătea cu o profesoară, pentru un băiat dintr-a XII-a.

– În certuri cine se bagă, păgubi trebuie să tragă… Dar, ia spune-mi, cum mai e viaţa dascălilor? Că şi eu am fost, cândva, profesor de muzică religioasă.

– În anii electorali, ni se promitea că vom trăi mai bine. Şi chiar nu ne puteam plânge… în fiecare zi am dus-o mai bine decât în ziua următoare.

– Un nebun făgăduieşte şi-nţeleptul s-amăgeşte…

– Uneori, am încercat să ne revoltăm, dar tot degeaba. Era prea târziu.

– Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nşală!

– Ne închideau gura imediat, când porneam câte un protest.

– De te latră un câine, astupă-i gura cu pâine…

– Cu cornuri, mai exact. Dar nu gura noastră, ci a elevilor care primesc lapte şi corn. Noi am tot sperat să le dea şi promisa miere, doar-doar ar fi curs în învăţământ numai lapte şi miere…

– Omul trăieşte cu ce bagă în gură…

– Şi piere cu ce scoate din gură. Trebuia să am mare grijă ce vorbesc…

– De multe ori limba taie mai mult decât sabia. Dar copiii cum mai sunt? Pe vremea mea erau tare respectuoşi.

– Cei de acum sunt respectaţi şi se respectă. Nu mai pot fi nici măcar certaţi, ca să nu fie lezaţi moral…

– Copilul nepedepsit rămâne neprocopsit… Am auzit că a fost mare scandal, astă-vară, cu un examen…

– Examenul de bacalaureat, aşa se numeşte. Lasă, că nu l-au luat nici alţii şi au ajuns acum să facă pe lupii moralişti!

– Vezi bârna din ochiul tău şi nu vorbi p-alt de rău! Dar şi profesorii am auzit că nu s-au lăsat mai prejos la examenele lor.

– La examenele de titularizare, vrei să spui? Păi dacă acum ies profesori pe bandă rulantă… Nu tu ore de asistenţă, nu tu practică pedagogică… Şi ne mai mirăm ce elevi formează?

– Cu ce dascăl lăcuieşti, aşa carte-alcătuieşti.

– Iar dascălii cu vocaţie sunt prea ocupaţi ca să mai fie… preocupaţi. Au avut grijă cei de sus să-i îngroape în hârtii, să nu aibă mintea odihnită. Aleargă după puncte pentru dosar, mai ceva ca soldatul acela grec, la Marathon. Cândva se spunea că şcoala e cetatea ştiinţei…

– Ştiinţele sunt uşi, iar cheile lor sunt cercetările.

– Uşile astea scârţâie rău, de o vreme, dar nu se aude scârţâitul până unde trebuie.

– Omul vrednic se face luntre şi punte.

– M-am făcut şi eu luntre şi punte. Să pot supravieţui, mi-am mai luat un job.

– Nevoia învaţă pe om…

– Am lucrat ca ajutor de ospătar, într-un club de noapte, unde se pregăteau elevii de liceu pentru şcoala… vieţii. Nu era bine, dar trebuia să strâng bani de încălzire.

– Nici unele nu sunt rele, dacă te deprinzi cu ele…

– Dacă ştiam că mor de infarct, nu mă mai temeam că voi muri de frig, la iarnă. Alţi colegi mai norocoşi au găsit elevi pe care să-i mediteze, contra cost. Norocul meu că n-am fost niciodată norocos, că ar fi trebuit să plătesc un impozit… Şi când te gândeşti că este unul, la Hamangia, căruia nu i-a mai cerut nimeni impozit. Şi meditează de mii de ani…

Luându-se cu vorba, domnul Ghinionescu nici nu băgă de seamă că Anton Pann dispăruse. Abia când auzi pe cineva strigându-l, observă că nu mai era pe aleea străjuită de salcâmi. Privi în jur şi bănui că este pe patul unui spital. Glasul asistentei medicale îi confirmă bănuiala:

– A fost o operaţie grea, dar a reuşit. Aveţi un vizitator.

Uşa se deschise şi apăru, în salon, şeful său de catedră:

– Păi, bine, colega, noi nu ne mai vedem capul de treabă şi tu ţi-ai luat concediu medical? Să te întremezi repede, că ai de centralizat rezultatele testelor iniţiale!„

Povestea aceasta m-a facut sa ma bucur ca am renuntat rapid la meseria de profesor, dar ma bucur ca am imbratisat profesia de formator pentru ca este mult mai usor in societatea romaneasca sa inveti „oamenii mari”. 🙂

RadioBLOG: istorie, concept, misiune si obiective

Inca de pe la inceputurile acestui blog, mi-a aparut in minte ideea de a pune oferi posibilitatea cititorilor de a asculta muzica in timp ce citeste ceea ce scriu. Chiar ma gandeam la amestecul de idei personale concretizate in articolele publicate pe catalinionita.ro citite pe fundalul sonor al muzicii mele preferate. Incet incet, ideea nu am putut sa o pun in practica, dar prin 2009 am concretizat-o intr-un blog de muzica pe care l-am facut pe platforma WordPress sub adresa muzicasivideo.wordpress.com, sau sub redirectionarea adresei trairi.catalinionita.ro. Acesta a fost pus sub numele de TRAIRI deoarece consider muzica mijlocul ideal de a-ti exprima trairile. Cand spun „trairi” ma gandesc la tot ceea ce simtitm, de la stari de suparare, pana la cele de fericire maxima. Acest blog cand a fost lansat nu a fost promovat aproape deloc, de el stiind doar cateva persoane apropiate in clipa respectiva. Cu toate astea aveam un trafic destul de maricel pentru un blog necunoscut, explozia fiind intr-o zi de aproximativ 400 de vizitatori. 🙂 Pe langa traficul exploziv de atunci, am mai avut si satisfactia iesirii in evidenta in fata membrilor Trupei Vunk cu filmuletele facute in concertele lor pentru blogul meu, persoane pe care chiar le-am cunoscut si cu care m-am imprietenit.

Astfel, in unele momente aveam multe lucruri de spus pe blogul meu,  dar datorita oboselii, plictiselii sau lenei, nu aveam chef sa scriu, asa ca renuntam. In plus am constientizat ca sunt cateva lucruri haioase pe care as vrea sa le impartesec pe blog, dar care oricat de bine ai scrie, nu ai cum sa le exprimi, datorita faptului ca povestile respective erau conturate nu prin cuvinte, ci prin sunete. In plus, avand in vedere recomandarea pe care am primit-o de la o prietena in urma cu ceva vreme, de a incerca sa fac o cariera in a vorbi cu lumea pentru ca as avea abilitatea de a povesti interesant, mi-a aparut o idee. Ideea consta intr-un post de radio online in care sa unesc cele doua bloguri ale mele. Mai exact un post de radio cu muzica mea preferata sau pe care simt sa o ascult la un moment dat, dar in care sa mai intervin si eu din cand in cand cu cate o poveste care merge mai repede povestita decat scrisa. Astfel m-am gandit ca postul de radio s-ar numi cel mai bine si semnificativ: RadioBLOG. Asa am reusit la sfarsitul anului trecut sa lansez un post de radio online pe care difuzez muzica mea preferata, iar pe care ocazional deocamdata, mai intru sa vorbesc si sa povestesc cate ceva. Este adevarat ca nu am format inca o grila de program, acest lucru datorandu-se foarte mult si faptului ca inca nu am un program bine stabilit. Totusi, prin intermediul Facebook-ului am creat o pagina speciala a RadioBLOG-ului, pagina care are deja peste 100 de aprecieri (like-uri), iar cand ma hotarasc sa vorbesc la radio, anunt cu cateva ore inainte. Asadar, va invit si pe voi sa dati like la pagina RadioBLOG de pe Facebook pentru a fi la curent cu emisiunile ce vor fi difuzate pana voi realiza grila fixa de program.

Trebuie sa mai amintesc ca la inceputul acestui proiect, am mai cautat pe internet proiecte similare, si am fost uimit cand am vazut ca nu a mai fost abordata aceasta idee nicaieri in lume. Asadar, am zis sa incerc prin intermediul blogurilor mele, prin intermediul retelelor sociale si al prietenilor din mediul virtual si nu numai, sa fac cunoscuta ideea de RadioBLOG pe care ar fi indicat si frumos sa o preia cat mai multa lume. Este adevarat ca exista si niste costuri suplimentare in ceea ce priveste serverul de radio care permite ca muzica sa mearga 24/24, dar avand in vedere ca si un blog clasic trebuie gazduit pe un server contra cost, sa spunem ca nu este o foarte mare problema acest lucru pentru cineva care chiar pune pret pe lumea care il citeste sau asculta in cazul nostru. 🙂

Bineinteles ca daca sunteti interesati de un astfel de radio sau blog …. sau mai repede zis RadioBLOG, si aveti nelamuriri sau nevoie de indrumare, ma puteti contacta sa va ofer indicatiile necesare demararii lui. Poate cel mai mare avantaj la un RadioBLOG este acela ca acest lucru face posibila ascultarea lui de oriunde din lume, iar anumite servere chiar iti ofera posibilitatea sa vezi de prin ce colt al lumii esti ascultat. Eu chiar am intrat in legatura cu o persoana de nationalitate romana, dar care era plecata prin Danemarca. Ajunsese sa ma asculte zilnic, iar motivul sau a fost unul foarte simplu: ii placea la nebunie muzica difuzata, iar cand ma prindea online pe mine, ii facea placere sa ma si asculte vorbind. (acum nu trebuie sa va ganditi la prostii, mai ales ca persoana respectiva este pe punctul de a se marita, dar cu toate astea a aflat de pasiunea mea pentru chibrituri, iar cand se va intoarce in tara imi va aduce un chibrit interesant, care in Romania nu se gaseste 🙂 ).

Asadar, pentru cine e interesat de acest nou concept, sau cine e curios macar sa asculte RadioBLOG-ul Catalin Ionita, este invitat sa acceseze adresa www.catalinionita.ro/radioblog/radioBLOG.pls, iar daca aveti ceva sugestii, reclamatii, sau pur si simplu interes, va invit sa ma contactati prin comment la acest articol cu mentiunea in el ca este un comentariu ce nu se doreste sa fie publicat. Daca totusi este o reclamatie care doriti sa fie facuta publica, puteti mentiona acest lucru in paranteza, si cu siguranta o sa fie publicata.

 

Poza aceasta mi s-a parut foarte sugestiva pentru RadioBLOG, iar mentiunea blogului sau persoanei caruia ii apartine in partea superioara, mi se pare foarte potrivita. 🙂

 

Una peste alta, ma gandesc ca ar fi de-a dreptul misto ca Romania sa fie prima tara care lanseaza un nou curent in blogosfera, iar noi sa fim tara cu cele mai multe asemenea radiouri/bloguri/RadioBLOG-uri! Asadar NE BAGAM ??? 🙂